Acasă Noutati Modalitatile de trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Modalitatile de trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

8054
0
DISTRIBUIȚI
Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Transmiterea şi transformarea drepturilor şi obligaţiilor reprezintă modificări ce intervin în structura raportului obligaţional, dar care nu produc stingerea lui.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Astfel, prin transmisiune a obligaţiei (cesiunea, factoringul, retractul litigios, subrogatia) se înţelege operaţiunea juridică în al cărei temei, prin voinţa părţilor sau în temeiul legii, latura activă sau pasivă a raportului juridic obligaţional trece de la una din părţi la o altă persoană, iar prin transformare a obligaţiei (novatia; delegatia) se înţelege operaţiunea juridică care schimbă, prin acordul părţilor, unul dintre elementele raportului juridic obligaţional: subiect, obiect, cauză.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Transmisiunea nu afectează existenţa obligaţiei. Aceasta continuă să existe în patrimoniul dobânditorului aşa cum s-a născut sau, mai bine spus, cum exista în patrimoniul transmiţătorului la momentul operaţiunii.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Celelalte elemente ale raportului rămân neschimbate în urma transmisiunii.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Principala caracteristică a acestor operaţiuni constă în intervenţia în raporturile dintre creditor şi debitor a unei a treia persoane care se va substitui uneia dintre părţi, ceea ce permite delimitarea instituţiei de alte operaţiuni similare, dar care nu au drept urmare transmiterea propriu-zisă a unei obligaţii.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

De exemplu, novaţia, prin schimbare de creditor sau de debitor, ori delegaţia perfectă sau imperfectă conduc, deşi implică intervenţia unei a treia persoane, la naşterea unei noi obligaţii, strâns legate, de obligaţia iniţială, dar de care, totuşi, diferă. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

De asemenea, stipulaţia pentru altul naşte o creanţă în favoarea unui terţ şi nu operează transmiterea unei creanţe preexistente.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

O situaţie care trebuie menţionată este şi cea a unor excepţii de la principiul relativităţii efectelor contractului în sensul că se recunoaşte dreptul la introducerea unei acţiuni directe unor persoane străine din contract.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

De exemplu, în cazul contractului de mandat, este posibil ca părţile să prevadă dreptul mandatarului de a fi substituit, în executarea contractului de mandat de o altă persoană. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Mandatarul este responsabil faţă de mandant pentru modul în care substituentul execută mandatul numai în două situaţii, prevăzute la art. 1542 din Codul civil, şi anume: dacă a efectuat substituirea fără a i se acorda acest drept sau dacă dreptul i-a fost acordat, însă fără a fi indicată o anumită persoană, dar a ales greşit terţul, acesta fiind incapabil sau insolvabil. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

La ultimul alineat, se prevede că mandantul are în orice caz dreptul de a intenta acţiune persoanei care l-a substituit pe mandatar. Prin urmare, deşi este un terţ faţă de contractul intervenit între mandatar şi persoana care îl substituie, mandantul din primul contract are acţiune directă împotriva substituentului.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Rezultă că, în practică, deseori este dificil a stabili distincţie între cesiune a contractului şi subcontract.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
În analiza instituţiei transmiterii obligaţiilor, interesează nu numai individualizarea unor trăsături specifice, dar şi multe alte aspecte, inclusiv modul de rezolvare a unor probleme deosebit de importante în practică. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Este vorba, în special, de măsura în care debitorul poate opune noului său creditor mijloacele de apărare pe care era în drept să le invoce faţă de creditorul iniţial şi de posibilitatea noului creditor de a cere cuantumul integral al creanţei iniţiale şi a beneficia de garanţiile acestuia sau de noi garanţii.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Circulaţia, dinamica obligaţiilor se pot realiza şi prin transformarea raportului juridic obligaţional iniţial, care, în principiu, are ca efect stingerea raportului obligaţional existent şi înlocuirea lui cu altul, ce prezintă un element nou. De exemplu, un debitor doreşte să înlocuiască obiectul prestaţiei sale cu un altul, pe care îl are la dispoziţie, caz în care va conveni cu creditorul, înainte ca datoria să ajungă la scadenţă, asupra schimbării obiectului obligaţiei.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
În contextul analizei transmiterii drepturilor creditorului la o persoană terţă, trebuie menţionat faptul că nu toate drepturile de creaţă pot fi transmise. Astfel, se interzice transmiterea drepturilor personale ale creditorului. Încă în dreptul privat roman se distingea delimitarea drepturilor în transmisibile şi netransmisibile (obligationes intuitu personae). Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Imposibilitatea transmiterii drepturilor intuitu personae se datorează faptului că sunt indispensabile de persoana creditorului. De asemenea, în cazul acestor drepturi se intercalează normele legale şi cele morale.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
În cazul transmiterii drepturilor creditorului către persoane terţe, prezintă interes regimul juridic al subiectelor participante la această operaţiune.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Astfel, se disting:

a) relaţiile dintre creditorul iniţial şi debitor;
b) relaţiile dintre creditorul iniţial şi noul creditor;
c) relaţiile dintre noul creditor şi debitor.

a) Transmiterea drepturilor creditorului se efectuează indiferent de voinţa debitorului, acordul lui nefiind necesar. Această regulă îşi are originea în cesiunea de creanţă. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Excepţia dată are aplicabilitate în cazurile în care transmiterea creanţei se produce pe bază de contract, deoarece, atunci când transmiterea drepturilor creditorului operează în baza legii, nu este necesar nici acordul debitorului şi nici cel al creditorului. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

De exemplu, s-a încheiat contractul de împrumut, garantat prin fidejusiune.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Debitorul nu execută obligaţia de rambursare a împrumutului, iar creditorul urmăreşte fidejusorul pentru suma datorată. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Dacă în contractul de împrumut s-ar prevedea inadmisibilitatea trecerii dreptului creditorului fără acordul debitorului şi dacă la fidejusor nu ar trece drepturile creditorului din contractul de împrumut, ar fi evident că fidejusorul nu-şi va putea compensa prejudiciul cauzat prin executarea obligaţiei pentru debitor. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

În acest caz, norma legală ar fi o „capcană” pentru fidejusorul de bună-credinţă.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Astfel, la transmiterea drepturilor creditorului, între debitor şi creditorul iniţial nu iau naştere obligaţii, cu excepţia cazurilor prevăzute în lege sau contract.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Există doar dreptul creditorului de a transmite creanţa ce-i aparţine.

b) La transmiterea drepturilor creditorului, apare şi o altă categorie de relaţii: cele dintre creditorul iniţial şi noul creditor. Această regulă se caracterizează prin faptul că se află într-un stadiu intermediar: creditorul iniţial părăseşte raportul obligaţional, iar noul creditor îi ia locul. Evident, scopul acestor raporturi este legitimarea noului creditor în calitate de subiect activ al raportului obligaţional. În legătură cu aceasta, legea conţine o singură cerinţă: creditorul iniţial este obligat să transmită noului creditor actele aferente creanţei şi să-i pună la dispoziţie informaţiile necesare realizării ei (C.civ. art. 1391, prevede că, în cazul strămutării unei creanţei, a unui drept sau a unei acţiuni, predarea între cedent şi cesionar se face prin remiterea titlului). Acest text este interpretat în sensul că noul creditor (cesionarul) are dreptul să pretindă vechiului creditor (cedentului) titlul constatator al creanţei, iar ultimul este obligat să-l transmită. Astfel, prin remiterea titlului, se execută contractul de cesiune de creanţă, valabil încheiat prin acordul de voinţă al părţilor.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Această obligaţie minimală, ce serveşte drept garanţie în valorificarea creanţei dobândite, o stabileşte legiuitorul. Părţile însă sunt în drept să stabilească în sarcina creditorului iniţial obligaţii suplimentare, determinate prin acordul de transmitere a dreptului de creanţă. O asemenea posibilitate există doar în cazul transmiterii dreptului de creanţă în temeiul unui act juridic.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

c) Noul creditor, substituindu-l pe cel iniţial, intervine în raportul obligaţional şi îşi valorifică dreptul dobândit faţă de debitor. Astfel, apare o altă categorie de relaţii, şi anume între noul creditor şi debitor. În acest context, legiuitorul stabileşte norme imperative, ce trebuie.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
respectate la cesiunea de creanţă, pentru protejarea intereselor debitorului, dar care, prin
analogie, pot fi aplicate şi altor varietăţi de transmisiune a creanţei. În primul rând, debitorul trebuie informat, notificat despre transmiterea dreptului de creanţă, obligaţie ce ţine de sarcina noului creditor, deoarece anume el este persoana interesată în executarea corespunzătoare a obligaţiei. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

În Codul civil, la art. 1393, se prevede expres că, în cazul cesiunii de creanţă, notificarea sau acceptarea constituie o formalitate de publicitate a transmiterii creanţei şi poate fi efectuată atât de către cedent, cât şi de cesionar. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Normele cesiunii sunt aplicabile de asemenea în cazul transmiterii drepturilor de creanţă şi în alte cazuri decât cesiunea de creanţă. Neexecutarea obligaţiei de notificare a debitorului are consecinţele sale negative. Astfel, dacă debitorul nu este notificat şi execută obligaţia creditorului iniţial, se consideră că obligaţia este executată în modul corespunzător ceea ce are ca efect stingerea raportului obligaţional. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

De data aceasta, noul creditor nu este îndreptăţit să ceară debitorului prestaţia, ci are dreptul de regres contra creditorului iniţial.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
În urma transmiterii dreptului de creanţă, noul creditor intervine într-un raport obligaţional existent şi, prin urmare, preia eventualele riscuri, consecinţe negative. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Creditorul iniţial este obligat să-i prezinte noului creditor informaţia importantă pentru realizarea creanţei sale. Responsabilitatea creditorului iniţial se limitează doar la valabilitatea creanţei cesionate în baza unui contract.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Noul creditor, preluând calitatea creditorului în raportul obligaţional, acţionează pe propriul risc, deoarece, practic, este imposibil a demonstra că creditorul iniţial nu şi-a executat obligaţia de comunicare a informaţiei despre dreptul de creanţă.
Debitorul este investit cu dreptul de a opune noului creditor toate excepţiile pe care a putut să le opună creditorului iniţial până în momentul comunicării transmiterii dreptului.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

MODALITĂŢILE JURIDICE DE TRANSMITERE A OBLIGAŢIILOR

1. Cesiunea de creanţă ca modalitate de transmitere a obligatiilor

Cesiunea de creanţă este o convenţie prin care se face transmiterea unei creanţe între cedent şi cesionar, ultimul devenind astfel titularul dreptului de creanţă, care rămâne neschimbat, cu toate accesoriile sale. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Codul nostru civil reglementeaza cesiunea de creanţă în materia contractului de vânzare-cumpărare, la art.1391-1398 şi art. 1402-1404, deoarece de cele mai dese ori are loc o cesiune de creanţă cu titlu oneros.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Astfel, când se face prin acte între vii cu titlu oneros, cesiunea se echivalează cu o vânzare. Dar, trebuie a se avea în vedere şi faptul că cesiunea se poate realize şi prin alte acte juridice cu titlu oneros decât cel de vânzare-cumpărare, de exemplu prin contract de schimb. De asemenea, cesiunea de creanţă poate fi efectuată şi printr-un contract cu titlu gratuit, de exemplu contractul de donaţie. Cesiunea se mai poate face şi cu titlu de dare în plată.
Avantajele instituţiei cesiunii de creanţă ca varietate de transmitere a drepturilor sunt bine
cunoscute. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

În urma realizării acesteia, cedentul poate obţine imediat suma de bani de care are nevoie, înlăturând totodată neajunsurile pe care le ar putea întâmpina aşteptând să fie plătit de către debitor. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Cesionarul are şi el posibilitatea de a obţine unele avantaje, întrucât poate să cumpere creanţa la un preţ mai mic decât valoarea sa nominală, mai ales în ipoteza în care creanţa este îndoielnică.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Contractul de cesiune de creanţă este un act de dispoziţie atât pentru cedent, cât şi pentru cesionar.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Conditiile realizarii cesiunii de creanta:

Întrucât este un contract, cesiunea de creanţă trebuie să întrunească toate condiţiile de valabilitate a contractelor. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Dar aşa cum, prin intermediul cesiunii de creanţă, se pot efectua şi alte operaţiuni juridice (vânzare, dare în plată, donaţie), cesiunea trebuie să îndeplinească şi condiţiile de fond specifice acestoroperaţiuni. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

În literatura de specialitate, condiţiile de valabilitate ale contractului sunt divizate convenţional în: condiţii de fond şi condiţii de formă. Pe lângă condiţiile de fond şi de formă ale contractului de cesiune, legea instituie formalităţi, care nu afectează valabilitatea cesiunii de creanţă, ci îi asigură opozabilitatea. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

În literatura de specialitate se menţionează că, prin utilizarea formalităţii de notificare, nu se notifică actul cesiunii, ci faptul cesiunii, adică existenţa faptului juridic care a operat cesiunea şi, prin urmare, substanţa convenţiei. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Prin notificarea efectuată de către cedent sau cesionar debitorului cedat, acestuia i se aduce la cunoştinţă noul creditor şi clauzele esenţiale ale contractului de cesiune. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Prin urmare, scopul notificării este de a instiinta debitorul despre transmiterea creanţei către un nou beneficiar, îndreptăţit să ceară executarea obligaţiei. Astfel, pentru a se realiza opozabilitatea cesiunii faţă de terţi, este necesară îndeplinirea unor formalităţi, prevăzute în Codul civil român, art. 1393 în care la alin. 1 se stabileşte că cesionarul nu poate opune dreptul său unei a treia persoane decât după ce a notificat debitorul despre cesiune, iar la alin. 2 se precizează că acelaşi efect se produce şi în cazul acceptării cesiunii de către debitor printr-un act autentic.
Notificarea nu trebuie să fie o reproducere a contractului de cesiune, ci trebuie să conţină datele lui esenţiale, adică o informaţie care să-i permită debitorului cedat să-şi facă ideii corecte despre calitatea noului creditor. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Alte date nu-l pot interesa deoarece, în urma cesiunii de creanţă, nu se produce decât schimbarea creditorului iniţial cu unul nou, care îi preia statutul.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Condiţiile de fond. Cesiunea de creanţă este o operaţiune care implică participarea a trei părţi: creditorul, care transmite creanţa şi care se distinge prin denumirea de cedent; persoana care dobândeşte creanţa şi care este denumită cesionar şi debitorul creanţei transmise, care se numeşte debitor cedat. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Părţile contractului de cesiune sunt: cedentul şi cesionatul. Debitorul cesionat este un terţ faţă de contract. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Prin această convenţie, se transmite creanţa pe care cedentul o are faţă de debitorul cedat. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Prin efectul cesiunii, noul creditor al debitorului cedat va fi cesionarul. Din momentul efectuării cesiunii, cesionarul substituie creditorul originar (cedentul)în cadrul raportului obligaţional, devenind creditor nou.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
La încheierea contractului de cesiune participă cedentul şi cesionarul, care pot fi persoane fizice sau persoane juridice.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilorReferitor la capacitatea de exerciţiu, în materia cesiunii se aplică regulile generale ale actului juridic. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Fiind un act de dispoziţie, părţile lui trebuie să fie înzestrate cu capacitate de exerciţiu deplină. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Persoana lipsită de capacitate sau având capacitate de exerciţiu restrânsă trebuie să încheie contractul de cesiunea prin intermediul reprezentantului său legal sau cu încuviinţarea acestuia şi, în toate cazurile, cu autorizarea autorităţii tutelare.
Consimţământul încheierii contractului de cesiune trebuie să fie parvină de la părţi cu discernământ, să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice şi să fie liber exprimat, adică să nu fie viciat prin eroare, dol sau violenţă. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Sunt cunoscute condiţiile generale pe care trebuie să le îndeplinească obiectul oricărui contract civil şi anume că el trebuie să existe, să se afle în circuitul civil, să fie determinat sau determinabil, posibil şi licit, să reprezinte un fapt personal al celui care se obligă.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
În afară de condiţii generale, obiectul contractului de cesiune a creanţei trebuie să întrunească şi condiţii speciale. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Există afirmaţia că, în principiu, toate creanţele sunt cesibile, nu numai cele care au ca obiect o sumă de bani. Poate fi cesionat, de exemplu, dreptul născut din promisiunea de a vinde sau dintr-un contract de locaţie, creanţele, afectate de modalităţi, existente în patrimoniul creditorului cedat şi creanţele viitoare. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Prin urmare, orice creanţă este, în principiu, transmisibilă, dacă legea sau părţile nu prevăd contrariul, caz în care devine intransmisibilă sau incesibilă.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Condiţiile de formă sunt formalităţile care trebuie respectate la încheierea contractului de cesiune a creanţei. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

În literatura română, se menţionează că contractul de cesiune ca fiind unul consensual, deoarece se consideră încheiat printr-un simplu acord de voinţă al părţilor, nefiind însoţit de vreo formă. Un astfel de acord este suficient pentru formarea valabilă a contractului.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Faptul că este întocmit în scris nu are nici o influenţă asupra valabilităţii convenţiei părţilor
contractului consensual, fiind doar un mijloc de probă pentru încheierea şi conţinutul lui. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Codul civil român prevede la art. 1391, că, la strămutarea unei creanţe (drept ori acţiune), predarea între cedent şi cesionar se face prin remiterea de titlu.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Practica judiciară a României, s-a decis că cesiunea de creanţă poate fi făcută atât prin act autentic, cât şi prin act sub semnătură privată, care pentru a fi opozabil debitorului trebuie să fie notificat.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Creditorul nu poate transmite terţului creanţa sa fără consimţământul debitorului dacă:
a) transmiterea contravine esenţei obligaţiei, înţelegerii dintre părţi sau legii (de exemplu, în cazul unei obligaţii intuitu personae, asumată de către debitor, anume datorită calităţilor
persoanei creditorului, caz în care acesta nu poate transmite creanţa către un terţ, substituindu-se unei lte persoane decât cu acordul debitorului;
b) părţile au stipulat expres, la încheierea actului juridic, că cesiunea creanţei poate opera
numai cu acordul debitorului cedat, în care se poate afirma că părţile au stabilit, prin convenţie, incesibilitatea creanţei, condiţionând-o de acordul debitorului cedat;
c) dintr-o dispoziţie legală expresă rezultă o asemenea condiţie.
Atunci când cesiunea de creanţă este condiţionată de acordul debitorului cedat în baza unei convenţii, creditorul cedent, contrar principiului libertăţii contractuale, este limitat în exercitarea dreptului său, datorită faptului că s-a obligat benevol.

Efectele contractului de cesiune a creanţei

Efectul general produs contractul de cesiunea de creanţă este transmiterea dreptului de creanţă de către cedent cesionarului cu titlu oneros sau gratuit. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Având în vedere diferitele modalităţi de transmitere a creanţei, cesiunea produce şi efectele specifice operaţiunii juridice prin care se efectuează: vânzare-cumpărare, schimb, donaţie etc. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Creanţa supusă cesiunii nu suferă nici o schimbare, păstrându-şi natura juridică, garanţiile care o însoţesc. Dacă obiectul cesiunii constă într-o sumă de bani, ea va produce aceleaşi dobânzi.
În afară de efectul general, cesiunea de creanţă produce şi unele efecte speciale.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Efectele speciale ale cesiunii de creanţă pot fi privite sub două aspecte: între părţi (cedentul şi cesionarul) şi faţă de terţi.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
În cazul efectului între părţi, guvernează regula potrivit căreia cesiunea de creanţă, chiar din momentul încheierii acordului de voinţă, transferă cesionarului creanţa, adică toate drepturile pe care cedentul le avea faţă de debitorul cedat. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Acordul de voinţă trebuie să îmbrace forma corespunzătoare actului juridic în al cărui temei s-a născut creanţa cesionată. Cesionarul îl substituie pe cedent în toate drepturile ce rezultă din creanţă, acesta rămânând neschimbată. Prin cesiune dreptul de creanţă se transferă în patrimoniul cesionarului aşa cum a existat în patrimoniul cedentului, păstrându-şi natura, volumul, garanţiile şi accesoriile.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Cesionarul devine creditor pentru valoarea nominală a creanţei, indiferent de preţul pe care l-a plătit cedentului, în cazul în care cesiunea s-a făcut cu titlu oneros. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Dar, el nu poate dobândi mai multe drepturi cu creditorul cedent, conform principiului că nimeni nu poate transmite altuia mai multe drepturi decât le are el însuşi (nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet). Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Prin urmare, debitorul este îndreptăţit să opună cesionarului toate excepţiile pe care a putut să le opună cedentului până în momentul comunicării cesiunii, cum ar fi: nulitatea, plata, prescripţia, rezoluţiunea.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Obligatia de garantare a creantei

Unul dintre efectele importante ale cesiunii de creanţă îl constituie obligaţia de garanţie în conformitate cu dispozitiile art. 1932 din Codul civil. Acest articol permite a distinge două feluri de garanţii: garanţia de drept şi garanţia convenţională.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Garanţia de drept (legală) constă în obligaţia cedentului de a răspunde de existenţa creanţei, adică de valabilitatea ei, a accesoriilor sale, de exemplu gajul, ipoteca sau fidejusiunea.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor Conţinutul acestei obligaţii se reduce la faptul că cedentul este obligat să garanteze, la data cesiunii, existenţa creanţei cedate, că titularul ei este cedentul şi ca, între timp, nu a intervenit nici o cauză de stingere a obligaţiei.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
În cazul inexistenţei creanţei, fie că ar fi nulă, fie că ar fi paralizată printr-o excepţie, cedentul este obligat să restituie preţul cesiunii, cheltuielile contractului şi ale urmăririi începute de cesionar, precum şi daune-interese. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Obligaţia de garanţie nu va exista în cazul cesiunii unui drept aleatoriu care s-a stins prin realizarea elementului aleatoriu sau în cazul în care dreptul cedat a fost desfiinţat din cauze posterioare cesiunii, cu excepţia cazului când desfiinţarea se produce cu efect retroactiv, până la data naşterii dreptului. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Exemplu poate servi, îndeplinirea unei condiţii rezolutorii sau ca efect al unei acţiuni în anulare.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Obligaţia de garanţie nu constă în garantarea de către cedent a solvabilităţii debitorului cedat. Astfel, în urma cesiunii de creanţă, cedentul nu răspunde pentru neexecutarea creanţei de către debitor (C.civ. art. 1397). Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Totuşi, este posibil ca cedentul să răspundă pentru executarea creanţei de către debitorul cedat, dar numai atunci când şi-a asumat expres, prin contract, obligaţia de a garanta faţă de cesionar. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Această clauză este des utilizată în raporturile comerciale şi de comerţ internaţional, fiind cunoscută sub denumirea de clauză del credere sau du croire.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilorAceastă clauză contractuală are ca efect transformarea cedentului în fidejusor al debitorului.
În baza acestei obligaţii de garanţie, cedentul este obligat să despăgubească cesionarul pentru prejudiciile cauzate ca urmare a neexecutării obligaţiei de către debitorul cedat. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Aceste prejudicii constau în preţul plătit pentru achiziţionarea creanţei, cheltuielile aferente contractului, cheltuielile de judecată, alte daune suferite de cesionar.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Garantia conventionala se stabileşte prin acordul de voinţă al părţilor, deoarece norma legală în acest sens nu are character imperativ, adică este supletivă. Acest tip de garanţie permite părţilor să mărească ori să micşoreze garanţia legală. Se afirmă că părţile pot stabili clauze de agravare, de micşorare sau de limitare a obligaţiei de garanţie. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Prin clauza de agravare a obligaţiei de garanţie, cedentul se obligă să garanteze solvabilitatea debitorului. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Această clauză trebuie interpretată în sensul că cedentul garantează solvabilitatea actuală a debitorului cedat, adică cea existentă la momentul cedării creanţei, nu şi cea viitoare, până la suma primită ca preţ al cesiunii. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Cesionarul nu este în drept să ceară cedentului valoarea întreagă a creanţei dacă cesiunea s-a făcut pe o sumă mai mică, art. 1397 din Codul civil interzicând orice convenţie contrară în acest sens.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Cedentul se poate obliga să garanteze şi solvabilitatea viitoare a debitorului cedat (Codul civil art. 1398), dar numai prin intermediul unei stipulaţii exprese.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

UNELE VARIETĂŢI ALE CESIUNII DE CREANŢĂ

2. Vânzarea drepturilor litigioase (retractul litigios)

Noţiunea şi condiţiile vânzării drepturilor litigioase (retractul litigios). Vânzarea poate avea ca obiect şi un drept litigios supus unei contestaţii judiciare. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Dreptul litigios poate fi un drept real sau de creanţă, inclusiv dreptul de proprietate intelectuală sau un drept succesoral.
Spre deosebire de cesiunea de drept comun, comutativă (Codul civil in art. 1392), principala particularitate a cesiunii de drepturi litigioase îl constituie dreptul debitorului cedat de a face un retract litigios. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Astfel, adversarul cedentului (persoana care a înstrăinat dreptul şi care putea avea calitatea de reclamant sau de pârât) are posibilitatea de a-l elimina din proces pe cesionar (persoana care a cumpărat dreptul litigios) plătindu-i suma cu care acesta a cumpărat dreptul litigios, potrivit art. 1402 din Codul civil, cu cheltuieli şi dobânzi. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Această operaţiune este numită retract litigios, iar cel care o execută se numeşte retractant.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Retractul litigios este definit în literatura de specialitate ca manifestare unilaterală de voinţă prin care debitorul unui drept litigios, transmis de către creditor unei alte persoane printr-o cesiune de creanţă cu titlu oneros, poate să stingă litigiul şi, totodată, obligaţia sa, oferind cesionarului, noul său creditor, suma cu care a plătit efectiv cedentului creanţa, împreună cu cheltuielile de cumpărare şi cu dobânzile aferente de la data plăţii cesiunii.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Reglementarea juridică a vânzării drepturilor litigioase se regaseste în C. civ. la art. 1402-1404.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Condiţiile exercitării retractului litigios. Pentru ca debitorul să se elibereze faţă de cesionar, trebuie întrunite următoarele condiţii:
a) să existe un proces început, dar neterminat asupra fondului dreptului (Această condiţie se deduce din art. 1403 din Codul civil. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Procesul trebuie să fie în curs de judecată atât în momentul cesiunii, cât şi în momentul executării retractului;
b) cesiunea să se efectueze în schimbul unui preţ, adică dreptul litigios să fie „vândut”. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

(Această condiţie rezultă din art. 802 al C.civ. şi din art. 1402 al Codului civil român. Prin urmare, în cazul donaţiei, schimbului, contractului de întreţinere sau oricărui act juridic translativ de dreptul în care lipseşte preţul., retractul litigios nu poate fi exercitat;

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
c) debitorul cedat să îşi manifeste voinţa de a exercita retractul litigios fie în faţa instanţei care judecă litigiul, fie printr-o notificare extrajudiciară scrisă, adresată cesionarului, irelevantă fiind natura dreptului litigios cedat, adică indiferent de faptul că este vorba despre un drept real sau despre un drept izvorând dintr-un act sau fapt juridic licit sau ilicit;

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
d) manifestarea de voinţă de a exercita retractul litigios să fie însoţită de faptul material al plăţii preţului real al cesiunii, cu cheltuielile de vânzare şi dobânda pentru preţ şi pentru cheltuielile de vânzare calculată de la data când preţul şi cheltuielile au fost plătite). Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Explicaţia unei asemenea condiţii constă în faptul că debitorul dreptului litigios care exercită retractul este obligat să restituie cesionarului, în primul rând, preţul vânzării, adică preţul real al cesiunii. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Dacă părţile ar stipula în mod fraudulos, în contractul de cesiune, un preţ mai mare decât cel plătit în realitate cu scopul de a face exercitarea retractului imposibil, debitorul poate dovedi prin toate mijloacele de drept simulaţia. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

În acest caz, el va restitui numai preţul plătit în realitate. Dacă primul cesionar vinde, la rândul său, dreptul pe care l-a cumpărat, debitorul cedat restituie preţul primei cesiuni, nu al celei ulterioare, lucrurile urmând a fi puse în starea în care dreptul ar fi fost exercitat în momentul în care s-a născut.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Debitorul trebuie să restituie, în al doilea rând, cheltuielile de vânzare, în care intră, de exemplu, cheltuielile de notificare despre cesiune. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Debitorul este obligat să achite şi dobânda pentru preţ şi pentru cheltuielile de vânzare, calculată de la data când preţul şi cheltuielile au fost plătite.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Debitorul este obligat să plătească şi cheltuielile de judecată pricinuite de exercitarea retractului litigios.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

3. Factoringul ca varietate a cesiunii de creanţă

Factoringul este contractul în temeiul caruia o persoană, numită aderent, având calitatea de vânzător de bunuri sau de furnizor de servicii, cedează creanţele pe care le are faţă de cumpărătorii/beneficiarii săi, unei alte persoane, numită factor, care, la rândul său, îşi asumă obligaţia de a încasa respectivele creanţe, subrogându-se în acest scop în toate drepturile pe care partenerul lui contractual le are împotriva debitorilor săi.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Factoringul este o tehnică de finanţare pusă iniţial în practică în ţările anglo-saxone, utilizată pentru a asigura finanţarea creanţelor interne.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Mecanismul factoringului este relativ simplu. Exportatorul cedează, contra plăţii, totalitatea creanţelor sale de pe urma exportului, unui factor (o bancă sau, mai general, o instituţie financiară specializată). Factorul acoperă aceste creanţe, preia asupra sa riscul de neplată şi plăteşte echivalentul creanţelor. Creanţele privesc vânzări ale căror termen de plată nu depăşeşte 180 de zile.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Factoringul există în prezent în două variante: factoring cu plată în avans şi factoring cu plată la scadenţă. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

În primul caz, factorul creditează pe aderent urmând să încaseze ulterior creanţele acestuia în timp ce în a doua variantă factorul va plăti creanţele aderentului în momentul exigibilităţii acestora.Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Mecanismul factoringului cu plata în avans este următorul:

1. Încheierea unui contract comercial (de export);
2. Livrarea mărfurilor;
3. Cedarea facturilor către factor;
4. Plata contravalorii creanţelor cedate mai puţin dobânda si comisionul;
5. Plata la scadenta a datoriei debitorului.
Pe Pe lângă cele două forme deja consacrate mai există şi “undisclosed factoring” sau “money without borrowing”, constând în încheierea concomitentă a două contracte, unul de vânzare-cumpărare şi unul de comision, ambele încheiate între factor şi furnizor, în temeiul cărora factorul cumpără marfa furnizorului pe care îl numeşte în acelaşi timp reprezentant al sau şi îl însărcinează s-o vândă cumpărătorului efectiv şi să încaseze preţul aferent exportului realizat.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Această modalitate de finanţare se concretizează printr-un contract de factoring încheiat între exportator şi factor, cu o durată care de obicei este de un an, putând fi reînnoit prin acceptare tacită. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Factoringul este foarte bine adaptat întreprinderilor care exportă bunuri de larg consum sau echipamente uşoare şi care au numeroşi clienţi.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Felul operaţiunii de factoring este influenţat de data la care se realizează efectiv cesiunea de creanţă; în cazul factoring-ului clasic, data cesiunii este însăşi data naşterii creanţei respective sau la câteva zile după aceasta, in timp ce in cazul factoring-ului la scadenta, data cesiunii este data exigibilităţii creanţelor respective.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Prin recurgerea la această tehnică de finanţare, exportatorul beneficiază patru avantaje: se simplifică gestiunea trezoreriei a aderentului (beneficiar), aderentul nu mai este expus riscului de neplată, factoringul suprimă problemele create de gestiunea administrativă şi contabilă a creanţelor şi factoringul îi ameliorează bilanţul contabil prin reducerea creanţelor. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Aceste avantaje sunt însă însoţite şi de unele dezavantaje. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Costul factoringului este relativ ridicat şi conţine două elemente: un comision de factoring, ad valorem, calculat pe totalul creanţelor transferate, reprezentând între 0.5 şi 2.5%, şi un comision de finanţare calculat prorata temporis, în funcţie de ratele dobânzii.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
În cazul factoringului cu plată la scadenţă se percepe doar comision de factoring, în cazul factoringului cu plată în avans se percep ambele tipuri de comisioane. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Comisionul de factoring variază în funcţie de cifra de afaceri, de numărul şi de calitatea clienţilor, de volumul facturilor şi de riscul politic al ţării importatorului. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Acesta reprezintă remunerarea serviciilor de gestiune contabilă, de garanţie şi de recuperare a creanţelor. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Comisionul de finanţare aferent creditului acordat de factor aderentului până la scadenţa creanţelor sale corespunde dobânzilor debitorilor pe plăţile anticipate. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Acestor costuri monetare li se adaugă un risc indirect, de natură comercială. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Pe parcursul procesului de recuperare a creanţelor, şi în cazul întârizierii de plată din partea importatorului, factorul este uneori mai brutal sau mai puţin diplomat decât aderentul însuşi. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Aceasta poate avea drept consecinţă pierderea unor clienţi.
Diferenţa dintre factoring şi forfetare (ambele credite bazate pe cesiune de creanţă) constă în faptul că în cazul factoringului sunt cesionate documente comerciale (facturi, contracte) în timp ce în cazul forfetării sunt cedate mai mult documente financiare (cambii, acreditive, incasoo documentare). Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

În plus, factoringul presupune o relaţie pe o periodă mai îndalungată între factor şi beneficiar decât forfetarea şi instituţia de facrtoring oferă mai multe servicii financiare decât oferă instituţia de forfetare (consultanţă, gestionarea contului clienţi, a trezoreriei, expertiză financiar – contabilă).

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Contractul de factoring se caracterizează şi prin faptul ca, alături de operaţia de credit, factorul furnizează aderenţilor săi o gamă largă de servicii ca, de pildă, o selecţionare a clienţilor (cumpărători sau beneficiari ai serviciilor furnizate), punerea la dispoziţia aderenţilor a unor metode moderne de gestiune şi contabilitate, efectuarea unor studii de piaţă, procurarea de informaţii comerciale, servicii juridice, etc. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

În acelaşi timp, specialiştii societăţii de factoring pot participa efectiv în procesul de negociere a contractelor de export astfel încât aderentul poate prezenta partenerilor externi o ofertă de export mai competitivă, ceea ce se traduce prin asigurarea finanţării imediate a tranzacţiei de export.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Ca şi în cazul finanţării prin emisiune de obligaţiuni sau acţiuni pe pieţele financiare internaţionale, creditarea internaţională este expusă la o serie de riscuri financiare (riscul de ţară, riscul de dobândă sau riscul valutar). Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Evaluarea acestora se face la fel ca şi în cazul obligaţiunilor pe baza unor indicatori specifici (maturitatea, durata, sensibilitatea). Şi costul creditării se analizează prin perspectiva aceloraşi indicatori (valoarea actualizată netă). Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Beneficiind de o mare varietate de forme, creditarea internaţională rămâne una dintre principalele modalităţi de mobilizare a resurselor financiare de pe pieţele internaţionale, la concurenţă cu emisiunea de titluri primare (obligaţiuni şi acţiuni).

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

4. Forfetarea ca varietate a cesiunii de creanţă
Forfetarea este o formă din ce în ce mai întâlnită de finanţare pe termen mediu. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Aceasta presupune achiziţionarea de către o bancă, forfetarul, a unei serii de creanţe provenite de pe urma operaţiunilor de comerţ exterior. Aceste creanţe sunt deseori avalizate sau garantate de banca importatorului. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Creanţele sunt vândute cu discount de către exportator băncii forfetare. Banca plăteşte imediat exportatorului, permiţându-i acestuia să-şi finanţeze producţia de bunuri pentru export, şi permiţându-i importatorului să plătească mai târziu.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Creanţele sunt deţinute de forfetar până la expirarea lor, fără a se apela la exportatorul în favoarea căruia ele au fost destinate iniţial. Absenţa acestui apel este cea care face distincţia între forfetarea de creanţe şi scontare, în cazul căreia exportatorul este deschis pentru a fi apelat în caz de neplată.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Astfel, forfetarea poate fi definită ca o tehnică de finanţare pe termen mediu prin care forfetarul nu poate acţiona în regres pentru a face exportatorul răspunzător, în caz de neplată din partea importatorului. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Văzută iniţial ca împrumut la care se apelează în ultimă instanţă, forfetarea a cunoscut o popularitate din ce în ce mai mare, răspândindu-se din Elveţia şi Germania, unde a apărut, până la Londra, iar mai târziu în Scandinavia şi restul Europei, iar în cele din urmă în SUA. Cea mai mare piaţă de forfetare este în prezent piaţa londoneză.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

1. Încheierea contractului de export. Livrarea
2. Forfetarea documentelor financiare;
3. Plata mai puţin comisionul şi dobânda;
4. Plata la scadenţă a importului.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Forfetarea continuă să aibă o importanţă redusă dacă este comparată cu alte tehnici de transmitere a obligatiilor, insa în ultima vreme ponderea ei este în creştere, mai ales în cadrul tehnicilor de finanţare pe termen mediu. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Doua sunt condiţiile ce trebuie îndeplinite de către o creanţă pentru a putea face obiectul forfetării: ea trebuie sa fie necondiţionată (disociată şi complet independentă de tranzacţia comercială de bază) şi liber tranferabilă (să poată fi plasat integral sau parţial în altă parte şi oricând până la scadenţă). Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Titlurile de credit cel mai des forfetate in practica sunt, in principal, cambiile trase de către exportator şi acceptate de importator şi biletele la ordin emise de importator la ordinul exportatorului, dar şi acreditivele cu plata diferată sau garanţiile bancare.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Diferenţa dintre forfetare şi scontare constă în: în cazul forfetării banca preia şi riscul de neplată (la scontare beneficiarul rămâne solidar faţă de banca de scont pentru neplata efectelor scontate), forfetarea se realizează de către instituţii specializate (scontarea se face de către băncile comerciale), costul forfetării este mai mare (riscurile preluate de instituţia forfetară sunt mai mari), scadenţa în cazul forfetării este mai mare, refinanţarea instituţiilor forfetare se face direct de pe piaţa financiară internaţională (şi nu de la banca Centrală sau de pe piaţa monetară locală cum fac băncile de scont).

5. Subrogaţia în drepturile creditorului prin plata creanţei

Modalitate de transmitere conventionala sau legala a dreptului de creanta, cu toate garantiile si accesoriile sale, catre o terta persoana care, platind in locul debitorului pe creditorul initial, se substituie acestuia din urma.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Aceasta subrogatie poarta denumirea de subrogatie personala, si poate fi conventionala sau legala.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Subrogatia personala conventionala este susceptibila de a fi realizata in doua feluri:
a. prin acordul de vointa dintre creditorul initial si cel care plateste, intervenit in momentul platii; in acest mod, creditorul platit, accipiens, subroga in toate drepturile sale pe tertul platitor, solvens;

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
b. prin acordul de vointa dintre debitor si un tert care il imprumuta pe debitor in scopul de a-l plati pe creditor; un asemenea contract de imprumut trebuie facut in forma autentica si cu precizarea expresa a scopului imprumutului; creditorul trebuie sa mentioneze in chitanta eliberata debitorului ca plata s-a facut cu bani de imprumut. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Subrogatia personala legala isi produce efectele de plin drept in toate cazurile in care legea prevede acest lucru.
Astfel, ea opereaza:

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
– in folosul aceluia care fiind el insusi creditor, plateste altui creditor, ce are preferinta;

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
– in folosul aceluia care, dobandind un imobul, plateste creditorului ipotecar;

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
– in folosul aceluia care, fiind obligat cu altii sau pentru altii la plata datoriei, are interesul sa stinga obligatia, de exemplu, codebitorii solidari;

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
– in folosul mostenitorului care a acceptat mostenirea sub beneficiu de inventar si a platit datoriile succsiunii din averea sa.
– De asemenea, asiguratorul care a platit asiguratului indemnizatia de asigurare se subroga in drepturile acestuia impotriva persoanei vinovate.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Subrogatia mai poate fi si reala si apare in situatia inlocuirii unui bun cu un alt bun prin efectul careia bunul inlocuitor dobandeste regimul juridic al celui inlocuit. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

De exemplu, valoarea de inlocuire a unui bun comun al sotilor intra in masa bunurilor comune. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Subrogatia reala poate fi cu titlu universal, cand se refera la bunurile din cuprinsul patrimoniului sau cu titlu particular, cand se refera numai la un anumit bun. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

În materia obligaţiilor insa, primeşte aplicare subrogaţia personală care constă în înlocuirea creditorului dintr-un raport juridic de obligaţie cu un terţ care plăteşte datoria debitorului şi care astfel devine noul creditor al debitorului.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
În practică rolul subrogaţiei este considerabil. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Astfel, sunt frecvente situaţiile în care o persoană plăteşte datoria debitorului fără intenţia de a-l gratifica (un fidejusor, codebitor solidar etc.). Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

În astfel de cazuri, cel care a plătit poate să ceară restituirea plăţii nedatorate ori să-l acţioneze pe debitor, pentru care a plătit, printr-o acţiune derivând din contractul de mandat, din contractul de împrumut, din gestiunea de afaceri sau pe principiul îmbogăţirii fără justă cauză. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

În aceste cazuri, indiferent de temeiul invocat, cel care a plătit are poziţia unui simplu creditor chirografar. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

El nu se bucură de garanţii, iar în cazul în care debitorul este insolvabil, noul creditor trebuie să suporte concursul tuturor celorlalţi creditori ai debitorului, ceea ce nu este de natură să încurajeze asemenea plăti.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Este de remarcat şi faptul că noul creditor se bucură nu numai de acţiunile ce puteau fi introduse de creditorul iniţial, dar şi de acţiunile sale personale, deoarece, în situaţia în care acţiunile creditorului iniţial nu-i asigură suficientă protecţie, el va putea recurge la acţiunile personale, obţinute pe calea subrogaţiei.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilorExercitarea unora împiedică însă exercitarea celorlalte, deoarece subrogaţia nu este consacrată aducerii unor câştiguri nejustificate noului creditor.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Dacă primele nu-i dau decât o satisfacţie parţială, el îşi va păstra posibilitatea de a exercita acţiunile personale pentru diferenţă.

6. Preluarea datoriei

Preluarea datoriei ţine de elementul pasiv al raportului juridic obligaţional. În literatura de specialitate, este definită ca operaţiune juridică prin care un debitor (debitorul iniţial) transmite datoria sa unui terţ (debitor nou), care se obligă în locul său în faţa creditorului.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
În Codul civil român, transmiterea datoriilor între vii nu-şi găseşte reglementare expresă, spre deosebire de transmiterea lor prin deces, care este reglementată în detalii în materia succesiunilor.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Ceea ce caracterizează preluarea de datorie este schimbarea debitorului, deci o operaţiune inversă cesiunii de creanţă, care implică schimbarea creditorului şi, prin urmare, ar putea fi considerată licită şi în concordanţă cu principiile generale din materia contractului.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
In lipsa reglementării legale, jurisprudenţa şi majoritatea autorilor consideră că preluarea de datorie este admisibilă, în temeiul libertăţii contractuale şi al raţionamentului de analogie cu admisibilitatea cesiunii de creanţă, şi anume: fie indirect, pe calea novaţiei, a delegaţiei perfecte sau a stipulaţiei pentru altul, fie chiar direct, cu consimţământul creditorului. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Ea se aplică şi este analizată prin prisma simetriei faţă de cesiunea de creanţă, motiv pentru care şi este denumită astfel – cesiune de datorie.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Efectele preluarii de datorie
Preluarea datoriei generează, în mod firesc, şi unele efecte juridice. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Astfel, în urma preluării datoriei, latura subiectivă a raportului juridic obligaţional suferă schimbări. Preluarea datoriei de către terţ de la creditor are ca efect degrevarea debitorului de datoria lui faţă de creditor.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilorResponsabil pentru executarea obligaţiei devine terţul care a preluat obligaţia, el având calitatea de debitor. În continuare, raportul obligaţional produce efecte între creditor şi terţul care a preluat datoria.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

MODALITĂŢILE JURIDICE DE TRANSFORMARE A OBLIGAŢIILOR

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Novaţia ca modalitate de transformare a obligaţiilor
Novaţia este o operaţie juridică prin care părţile unui raport juridic obligaţional, de comun accord, sting o obligaţie veche, inlocuind-o cu o noua obligatie.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Specific pentru novaţie este faptul că stingerea obligaţiei veche nu duce la încetarea efectelor sale, ci numai la transformarea ei într-o altă obligaţie.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Transformarea se realizează prin înlocuire. Prin urmare, novaţia realizează o stingere a obligaţiei vechi cu toate accesoriile care o garantează şi, totodată, o transformare a ei într-o altă obligaţie, care va fi contractată de părţi în locul celei vechi.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Novaţia este reglementată în Codul civil la art. 1128-1137. Novaţia întotdeauna este rezultatul unei convenţii, deoarece legiuitorul nu prevede nici un caz în care aceasta să opereze de drept.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Felurile novaţiei. În raport cu elementele obligaţiei existente care se transformă, novaţia este de două feluri: obiectivă şi subiectivă.
Novaţia obiectivă (mutata causa debendi) se produce între creditorul şi debitorul iniţial, prin schimbarea obiectului, cauzei sau modalităţilor obligaţiei iniţiale care o afectează.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
a) la novaţia prin schimbarea obiectului, creditorul şi debitorul raportului obligaţional iniţial nu se schimbă, având loc doar o transformare a obiectului obligaţiei. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

De exemplu, schimbarea obiectului poate interveni în cazul în care părţile convin ca în locul unei sume de bani, să execute o altă prestaţie.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

În practica judiciară din România, s-a statuat că pentru existenţa novaţiei prin înlocuirea obiectului datoriei trebuie ca debitorul să contracteze faţă de creditorul său o nouă datorie care să se substituie celei vechi şi să o stingă. Dacă debitorul plăteşte imediat altceva decât el datorează, nu mai suntem în prezenţa novaţiei, ci în prezenţa dării în plată.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilorCa atare, nu putem fi de acord cu soluţia din practica judiciară potrivit căreia când debitorul plăteşte altceva decât ceea ce era obiectul primei obligaţii, aceasta constituie o novaţie.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

În schimb, dacă el se obligă să plătească altceva dar anterior efectuării acestei plăţi suntem în prezenţa novaţiei. Pentru existenţa novaţiei prin înlocuirea obiectului datoriei, trebuie ca debitorul să contracteze faţă de creditorul său o nouă datorie care să se substituie celei vechi şi să o stingă. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Acordarea unui termen de plată, remiterea unei părţi din datorie sau luarea de noi garanţii pentru plata creanţei nu constituie novaţie;

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
b) la novaţia prin schimbarea cauzei, subiectele raportului obligaţional iniţial rămân neschimbate, precum şi obiectul obligaţiei. Ceea ce se schimbă este cauza obligaţiei. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Aceasta poate interveni atunci când, de exemplu, cumpărătorul unui bun, convine cu vânzătorul să plătească suma datorată ca preţ al bunului, cu titlu de împrumut. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Cu toate că debitorul este aceeaşi persoană şi pentru aceeaşi sumă, obligaţia are o altă cauză şi anume contractul de împrumut, dând naştere unei alte obligaţii. Împrumutul nu este singurul mijloc de a schimba cauza obligaţiei. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Astfel, un depozit ar putea fi schimbat într-o datorie de bani; depozitul unui bun cert ar putea fi schimbat într-un împrumut de consumaţie (mutuum) şi viceversa;

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
c) la novaţia prin schimbarea modalităţilor, aceasta se transformă dintr-o obligaţie pură şi simplă, într-o obligaţie condiţională. Schimbarea termenului nu are nici un efect, deoarece el vizează numai executarea obligaţiei.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Novaţia subiectivă este aceea care se realizează prin schimbarea creditorului sau debitorului.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
a) novaţia prin schimbarea debitorului are loc atunci când un terţ se obligă faţă de creditor să plătească datoria, fără consimţământul debitorului iniţial (art. 1131 C.civ.). Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

O astfel de novaţie operează ca o promisiune de plată din partea acelui care se substituie altuia sau exclude pe vechiul debitor.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Novaţia cu schimbarea de debitor poate avea loc şi cu acordul debitorului iniţial, pe cale de delegaţie, care dă mandat unui terţ să plătească în locul său, terţul substituinduse ca debitor în raportul obligaţional existent. Novaţia subiectivă prin schimbarea debitorului va putea deci să aibă loc în două moduri: pe cale de promisiune de plată şi pe cale de delegaţie.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
b) novaţia prin schimbarea de creditor are loc prin substituirea creditorului iniţial cu un nou creditor (terţă persoană), indicată de creditorul iniţial. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

În acest caz, debitorul va fi eliberat de creditorul iniţial, fiind obligat faţă de nouă creditor, ca efect al novaţiei.
Astfel, un vânzător poate introduce în raportul de obligaţie faţă de cumpărător pe un terţ creditor, care va primi preţul de la cumpărător, precum achitarea creanţei sale. În practica judiciară a României, s-a decis că pentru a opera novaţia subiectivă cu schimbarea de debitor sau creditor, trebuie să preexiste o obligaţie unilaterală, în care să se poată schimba, pe rând, creditorul sau debitorul.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Condiţiile novaţiei
Din reglementarea novaţiei conform Codului civil, art. 1128-1133, rezultă că novaţia pentru a produce efecte juridice necesită să întrunească anumite condiţii. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Astfel, fiind un contract, novaţia trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale de valabilitate ale acestuia. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Pe lîngă acestea, novaţia presupune şi respectarea următoarelor condiţii speciale:
a) existenţa unei obligaţii vechi valabile, care urmează a se stinge prin novaţie. Dacă nu există o obligaţie preexistentă, nu poate opera novaţia şi noul raport nu poate lua naştere. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

De asemenea, a obligaţie lovită de nulitate absolută nu poate forma obiectul unei novaţii, iar dacă obligaţia este lovită de o nulitate relativă, ea poate fi novată, deoarece intenţia de a o nova implică o prealabilă renunţare la invocarea nulităţii şi deci voinţa de a o confirma. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Novaţia va fi inadmisibilă dacă lucrul care face obiectul vechii obligaţii a pierit fortuit, în momentul contractării noii obligaţii. Debitorul care a plătit ceva în baza noii obligaţii va avea deci contra creditorului dreptul de a cere restituirea plăţii unui lucru nedatorat. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Cu toate acestea, când pierderea lucrului este imputabilă debitorului şi se va pune în sarcina lui obligaţia de despăgubire, această din urmă obligaţie va putea servi drept bază a novaţiei. O obligaţie condiţională poate, de asemenea, fi novată printr-o obligaţiei pură şi simplă, pentru că obligaţia condiţională există.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Dacă condiţia se îndeplineşte, ea are efect retroactiv. Dacă ea nu se îndeplineşte, se consideră că nu a existat niciodată, şi prin urmare, nici novaţia. Tot prin novaţie se poate transforma o obligaţie civilă imperfectă (naturală) într-o obligaţie civilă propriu-zisă. În practica judiciară s-a arătat că, obligaţiile iniţial perfecte, care şi-au pierdut dreptul la acţiune în sens material, efect al neexercitării lui în termenul de prescripţie extinctivă, sunt obligaţii naturale. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Promisiunea de executare a unei astfel de obligaţii are, prin efectul unui novaţii, caracter de transformare într-o obligaţie civilă perfectă, susceptibilă de executare silită.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Dacă în această situaţie, cel care face recunoaşterea nu avea legitimarea necesară, nu va exista o recunoaştere a obligaţiei naturale de către debitor.
Obligaţia afectată de un termen poate fi transformată prin novaţie, obligaţia devenind pură
şi simplă, cu excepţia cazului în care se stipulează un nou termen. Ca efect al novaţiei, termenul din prima obligaţie, nu trece şi la cea din a doua.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
b) să se nască prin acordul părţilor o obligaţie nouă valabilă. Astfel, nouă obligaţie care înlocuieşte vechiul raport obligaţional trebuie să fie valabilă din punct de vedere juridic, deoarece numai prin existenţa ei valabilă se stinge vechea obligaţie şi se înfăptuieşte novaţia.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Dacă noua obligaţie este nulă absolut, obligaţia veche va rămâne în fiinţă. În schimb, dacă noua obligaţie este nulă relativ, ea este supusă acţiunii în anulare, în termenul general de prescripţie de 3 ani, dar se va considera cu efect retroactiv, după împlinirea termenului de prescripţie sau după confirmarea ei expresă sau tacită.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
c) noua obligaţie trebuie să conţină un element nou (aliquid novi) faţă de vechea obligaţie. Acest element poate consta în schimbarea uneia dintre părţi, a obiectului, a cauzei obligaţiei vechi ori înlăturarea unei condiţii care afectează obligaţia existentă. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

În practica judiciară din România, s-a statuat că prentu existenţa novaţiei este necesar ce cea de-a doua obligaţie să difere de prima printr-un element nou, suficient pentrua se distinge de acesta. Schimbarea creditorului intervine, de exemplu, cînd cumpărătorul unui bun se obligă la cererea vînzătorului să efectueze plata preţului către o altă persoană. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

O astfel de novaţie se aseamănă cu cesiunea de creanţă, dar se deosebeşte prin faptul că se face cu acordul debitorului, fără îndeplinirea formalităţilor cerute pentru opozabilitate faţă de terţi şi are ca efect stingerea obligaţiei debitorului faţă de creditorul iniţial şi naşterea unei alte obligaţii faţă de noul creditor.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Elementul nou poate consta, de asemenea, în schimbarea obiectului, cînd părţile se înţeleg ca debitorul să execute o altă prestaţie decît cea stabilită în obligaţia care se stinge, cum ar fi de exemplu, predarea unui bun în locul unei sume de bani sau invers.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Novaţia prin schimbarea cauzei intervine în situaţia cînd părţile se înţeleg ca prestaţia datorată de debitor să aibă o altă cauză decît aceea a obligaţiei iniţiale, cum ar fi de pildă, în cazul în care cumpărătorul, debitor al preţului, păstrează suma respectivă dar cu titlu de împrumut. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Elementul nou poate să constea şi în adăugarea sau înlăturarea unei condiţii, caz în care obligaţia condiţională se va transforma într-o obligaţie pură şi simplă sau din contra obligaţia pură şi simplă se va transforma într-o obligaţie condiţională. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Modificarea termenului de executare a obligaţiei nu constituie o novaţie, neavînd ca efect stingerea obligaţiei vechi şi naşterea concomitentă a unei obligaţii noi.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
d) să existe intenţia părţilor de a nova (animus novandi), adică de a transforma obligaţia veche în una nouă, care constituie elementul esenţial al novaţiei. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Acest element prezintă o foarte mare importanţă, căci nimic, din faptul creării unei obligaţii noi, nu arată că părţile înţeleg a o substitui unei obligaţii vechi. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

În lipsa acesteia, crearea unei obligaţii noi prin introducerea la obligaţia veche a unui element nou, nu este suficient pentru a determina novaţia. Numai voinţa părţilor exprimată în mod cert şi neechivoc constituie o dovadă a actului de novaţie. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Novaţia nu se prezumă, ea trebuie stipulată expres. De aceea, voinţa părţilor de o nova trebuie să fie clar exprimată. Această condiţie este prevăzută expres atât la art. 1130 C.civ. care dispune: „novaţia nu se prezumă”.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Desigur, nu este vorba despre exprimarea acestei voinţe în anumiţi termeni, ci numai despre faptul că ea trebuie să fie neîndoielnic şi limpede exprimată de părţi prin actul de novaţie.
e) părţile să aibă capacitate de a nova. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Conform art. 1129 din C.civ., „novaţia nu operează decât între persoane capabile de a contracta”, adică între persoane cu capacitate de exerciţiu deplină.
Astfel, pentru a putea nova, creditorul trebuie să aibă capacitatea de a dispune de drepturile sale, deoarece el renunţă la vechea obligaţie. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

La rândul său, debitorul trebuie să fie capabil de a se obliga, deoarece el contractează o nouă obligaţie. Uzufructuarul unei creanţe sau rente nu poate să o noveze fără acordul nudului proprietar, deoarece el are numai dreptul de posesie şi folosinţă, nu şi dreptul de dispoziţie.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
În privinţa mandatului general se admite că mandatarul creditorului poate să facă o novaţie, nu însă şi mandatarul investit numai cu dreptul de a primi plata de la debitor, pentru că mandatul acestuia este limitat.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Prin urmare, capacitatea părţilor care convin a nova, trebuie să fie capacitatea de a contracta, principiu evident deoarece novaţia constă tocmai în contractarea unei obligaţii noi care se substituie celei stinse. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Pentru creditor este ceva mai mult decât contractare. Novaţia este renunţare la dreptul său iniţial. De aici consecinţa că intenţia de a nova nu se presupune. Voinţa creditorului de a o face trebuie să rezulte evident din act (negotium).

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Efectele novaţiei
În literatura de specialitate se specifică că novaţia are două efecte: unul extinctiv, care constă în stingerea obligaţiei vechi, celălalt generator constând în naşterea obligaţiei noi. Astfel, principalele efecte ale novaţiei sunt:
a) stingerea obligaţiei principale împreună cu toate garanţiile sale (gaj, ipotecă, fidejusiune) şi înlocuirea ei cu o obligaţie nouă (art. 1134 C. civ.). Stingerea obligaţiei prin novaţie produce aceleaşi efecte ca şi plata, obligaţiunea novată dispărînd cu toate accesoriile sale, iar drepturile creditorului neputînd să derive decît din noua obligaţie. Părţile pot stipula însă expres ca noua obligaţie să fie garantată prin vechile garanţii. De exemplu, în cazul unei novaţii prin schimbare de obiect, părţile pot să rezerve pentru garantarea noii obligaţii, gajul sau ipotecile care garantau vechea obligaţie, astfel încît aceste garanţii vor trece la noua obligaţie în momentul cînd prima se stinge. În cazul fidejusiunii, pe lîngă acordul părţilor mai este necesar şi consimţămîntul fidejusorului. Tot astfel, în cazul novaţiei prin schimbare de debitor, care se face fără consimţămîntul debitorului, este necesar şi consimţămîntul vechiului debitor în ceea ce priveşte menţinerea garanţiilor, deoarece novaţia are, în privinţa lui un efect liberator, care nu s-ar produce dacă ipotecile ar putea fi menţinute fără voia lui. De asemenea, dobînzile vechii creanţe încetează de a mai curge şi vor curge dobînzile noii creanţe, dacă ea este purtătoare de dobînzi.
b) naşterea unei noi obligaţii concomitent cu stingerea obligaţiei iniţiale. Noua obligaţie are întotdeauna caracter contractual, deoarece rezultă din voinţa părţilor, indiferent de izvorul vechii obligaţii. Datoria veche se va stinge şi nu va renaşte chiar dacă creditorul nu ar putea să aducă la îndeplinire noua obligaţie a debitorului săi, pentru că novaţia este pusă pe aceeaşi treaptă cu plata şi datoria veche este considerată ca plătită, odată ce este înlocuită prin alta valabil contractată.
Neexecutarea obligaţiei noi nu ar putea să renască vechea obligaţie decât în baza unei condiţii rezolutorii stipulate în contractul de novaţie, pentru cazul cînd obligaţia nouă n-ar putea fi adusă la îndeplinire. Nimic nu-l împiedică pe creditor să stipuleze o asemenea condiţie care ar fi valabilă în virtutea libertăţii contractelor pentru că creditorul poate să nu renunţe la prima sa creanţă decât sub condiţia de a putea fi plătit prin executarea celei de-a doua. Aceste efecte se produc simultan.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

2. Delegatia ca modalitate de transformare a obligaţiilor

Delegaţia este o convenţie prin care un debitor aduce creditorului său angajamentul unui alt debitor, alături de el sau în locul lui.
Părţile participante la delegaţie sunt:
a) delegantul, care este debitorul ce face delegaţia;
b) delegatul, persoană ce se obligă alături de delegant sau în locul lui;
c) delegatarul, creditor ce primeşte angajamentul delegatului.
Delegaţia se deosebeşte de alte instituţii ale dreptului obligaţional prin următoarele trăsături specifice:
a) la realizarea ei este necesar consimţământul tuturor părţilor;
b) momentul naşterii obligaţiei delegatului faţă de delegatar este cel în care delegatarul acceptă angajamentul juridic al delegatului;
c) obligaţia delegatului faţă de delegatar poate fi abstractă, adică detaşată complet de cauza sa.
Delegaţia poate fi aplicată atât în raporturile cu titlu oneros cât şi în cele cu titlu gratuit. Deseori, delegaţia intervine între persoane obligate deja oneros una faţă de alta, şi anume: delegantul este creditorul delegatului şi debitorul delegatarului, ceea ce, face ca prin delegaţie, adică printr-o singură operaţiune, să se execute două obligaţii: una între delegant şi delegat şi a doua între delegant şi delegatar. De exemplu, delegatarul vinde un bun delegantului, care ordonă băncii la care îşi ţine banii să plătească delegatarului preţul convenit. Astfel, delegaţia prezintă interes practic din mai multe motive:
a) ea poate fi utilizată pentru a face liberalităţi ca, de exemplu, în cazul în care delegantul creditor al delegatului îl împuterniceşte pe acesta să predea ceea ce îi datorează delegatarului, faţă de care delegantul nu este obligat, ci înţelege să-l gratifice în acest mod, delegantul obligându-se astfe să plătească o datorie a delegantului către delegatar;

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
b) prin ea se poate evita o dublă plată, când delegantul este debitor al delegatarului, dar şi creditor al delegatului, caz în care, prin operaţiunea delegaţiei, rămâne o singură obligaţie şi anume aceea a delegatului faţă de delegatar;
c) prin ea se poate realiza un împrumut, când delegantul care doreşte să predea delegatarului o sumă pe care nu o are dă delegaţie unei persoane ca delegat să predea suma delegatarului;
d) prin ea se poate realiza o garanţie personală, când delegantul aduce pe delegat, care devine şi el obligat faţă de delegatar, fără ca obligaţia delegantului să înceteze.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Nu este obligatoriu ca persoanele care participă la delegaţie să-şi dea consimţământul simultan, ca, de exemplu, în cazul acceptării ofertei, acceptare care poate avea loc în urma ofertei, dar înainte de retractarea ei.

Delegaţia este de două feluri: perfectă şi imperfectă.
Delegaţia perfectă este aceea prin care delegatarul acceptă pe delegat ca debitor în locul
delegantului, pe care îl eliberează. Practic, are loc confundarea cu novaţia prin schimbare de debitor, fiind necesar şi acordul debitorului iniţial, care este delegantul (Codul civil – art. 1132). Delegaţia perfectă presupune următoarele condiţii:
– consimţământul celor trei participanţi, care trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu;

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
– intenţia clară şi expresă a delegatarului de a-l reţine ca debitor numit pe delegat şi de a-l degreva pe delegatar;
– obligaţia anterioară dintre delegant şi delegatar să fie valabilă.
Delegaţia imperfectă este aceea care nu are caracter novator, delegatarul acceptându-l pe delegat, fără a-l degreva pe delegant, păstrând doi debitori (delegat şi delegant). Conform art. 1132, delegaţia este imperfectă în cazul în care creditorul nu declară expres că descarcă pe debitorul care a făcut delegaţia. Spre deosebire de fudejusor, care este obligat subsidiar, delegantul rămâne obligat principal alături de delegat. Caracteristic acestei delegaţii este că delegatarul nu acceptă degrevarea delegantului.
Este, de alt fel, principala deosebire între cele două tipuri de delegaţii, deoarece, în cazul delegaţiei perfecte, vechea obligaţie se stinge, fiind înlocuită cu una nouă, dar cu respectarea prevederilor art. 1132. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Delegaţia prin care un debitor dă creditorului un alt debitor ce se obligă faţă de el nu operează novaţiunea dacă creditorul nu a declarat expres că descarcă pe debitorul care a făcut delegaţia. De asemenea, potrivit prevederilor art. 1133 după ce se arată, în prima parte, că, în ipoteza în care a avut loc o asemenea declaraţie expresă de degrevare a debitorului care a făcut delegaţia, creditorul nu mai are recurs împotriva acestui debitor. Dacă debitorul delegat devine insolvabil, se stabilesc, în continuare, două situaţii în care obligaţia delegantului există mai departe faţă de delegatar: când delegatul este declarat falit sau este căzut în deconfitură, în momentul delegaţiei, prin deconfitură înţelegându-se starea de insolvabilitate a unui debitor necomerciant.
Deosebirile dintre delegaţie şi alte operaţiuni juridice.
Delegaţia se deosebeşte de mandate prin faptul că delegatul se obligă singur ca debitor al delegatarului, în timp ce mandatarul nu se obligă personal. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

La mandat, efectele contractului încheiat de mandatar se produc direct în persoana mandatului.
Delegaţia se deosebeşte de novaţie prin faptul că nu presupune existenţa unei obligaţii anterioare. Obligaţia imperfectă este lipsită de efect novator. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Delegaţia imperfectă se deosebeşte de fidejusiune, fidejusorul fiind obligat subsidiar, iar delegantul rămânând obligat principal alături de delegat.
Delegaţia se deosebeşte şi de stipulaţia pentru altul, în cazul ei fiind necesar consimţământul celor trei participanţi, pe când stipulaţia este un contract care se încheie între stipulant şi promitent.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Delegaţia se deosebeşte de cesiunea de creanţă prin faptul că necesită consimţământul debitorului, cesiunea de creanţă realizându-se numai prin acordul de voinţă dintre cedent şi cesionar .
Pentru opozabilitatea delegaţiei nu este necesară îndeplinirea vreunei formalităţi de publicitate.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Efectele delegaţiei sunt diferite, în dependenţă de felurile ei: perfectă sau imperfectă.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Delegaţia perfectă stinge obligaţia veche şi o înlocuieşte cu una nouă, obligaţia delegantului se stinge şi este înlocuită cu obligaţia delegatului (Codul civil art. 1133). Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Ca urmare a acestui fapt, debitorul iniţial nu va mai putea fi urmărit de creditor pentru plata obligaţiei. De asemenea, insolvabilitatea delegatului va fi suportată de creditor, care, în principiu, nu se mai poate întoarce împotriva delegantului. Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor

Există însă două situaţii, prevăzute la art. 1133, în care obligaţia delegantului subzistă faţă de delegatar:
a) când delegatarul şi-a rezervat expres dreptul de a-l urmări pe delegant în caz de insolvabilitate a delegatarului, situaţie în care delegantul oferă delegatarului consimţământul unei persoane solvabile, care va deveni insolvabilă după încheierea delegaţiei;

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
b) când delegatul este insolvabil în momentul delegaţiei, caz în care delegatarul se poate întoarce împotriva delegantului, indiferent de faptul şi-a rezervat sau nu acest drept în cuprinsul delegaţiei, fiind suficient să dovedească insolvabilitatea delegatului la momentul încheierii delegaţiei.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor
Majoritatea autorilor sunt de părerea că, deşi în lege nu este prevăzut acest fapt, delegatarul care cunoştea, în momentul încheierii delegaţiei, insolvabilitatea delegatului nu va beneficia de această dispoziţie, deoarece nu se afla în eroare.

Trasmitere si transformare a drepturilor si obligatiilor